Conform legislației europene adoptate și de România, moașa este specialistul din domeniul medical care poate însoți femeile de vârstă fertilă în toate nevoile lor reproductive, de la prima la ultima mestruație. Moașele pot oferi soluții contraceptive, diagnostichează și urmăresc sarcina aflată în normalitate, asistă nașterea naturală și îngrijesc mama și copilul (inclusiv în privința alăptării) în primele șase săptămâni de după naștere. Prin pregătirea lor la nivel universitar, moașele sunt instruite să depisteze cazurile în care fie mama fie copilul prezintă semne de îngrijorare, și să îi direcționeze către un alt specialist (medic de familie, obstetrician, neonatolog, pediatru, etc). 

Mai multe despre ce este o moașă aici

România este țara europeană cu cea mai mare mortalitate infantilă, maternă, și cea mai mare rată de sarcini la adolescente. Suntem cu toții de acord că moașele ar putea juca un rol esențial în combaterea tuturor acestor fenomene, dar de la vorbe la fapte e drum lung. Deși România s-a angajat înainte de aderarea la Uniunea Europeană să re-implementeze meseria de moașă conform normelor internaționale, nici până în ziua de azi forul competent- Ordinul Moașelor și Asistenților Medicali din România- nu a dezvoltat și implementat pachetul de legi, norme și protocoale prin care moașele și-ar putea face meseria- conform competențelor, cu servicii rambursate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, bine integrate în sistemul de sănătate în ansamblu. 

 

În 2014, câteva moașe și studente la Facultatea de Moașe, printre care mă număram și eu, au fondat Asociația Moașelor Independente. Scopul AMI este să grăbească implementarea acestei meserii în România, și să îi asigure un bun cadru de funcționare în ansamblul sistemului de sănătate.

De ce moașe "independente"?

Cuvântul “Independente” din titlul AMI a atras multe comentarii și poate și confuzie, însă are o origine foarte pragmatică: exista deja o Asociație a Moașelor din România, dormantă până în 2014. Între timp, mi-am dat seama că descrie clar unul dintre aspectele fundamentale ale meseriei, și unul care face moașele un instrument atât de util al îngrijirii primare: prin pregătirea lor, moașele au un anumit grad de autonomie, esențial în gestionarea unei comunități mai îndepărtate de centrele medicale. Ele pot funcționa independent într-o anumită măsură, conform legislației, ușurând astfel încărcătura altor specialități precum medicina de familie sau obstetrica. Pentru a-și putea face meseria bine până la capăt însă, este esențial ca ele să fie integrate în restul sistemului de sănătate, să aibă legături și protocoale cu alți actori relevanți pentru sănătatea mamei și a nou-născutului.  

Contribuția mea la cauza moașelor

Mă consider un activist pro-moașe, și prin fiecare lucru pe care îl fac în viața mea profesională, încerc să aduc aduc în lumină această meserie frumoasă și atât de necesară, mai ales în România.

Am început acest parcurs în calitatea mea de membru fondator și vicepreședinte al AMI. În perioada 2014-2017,  am organizat alături de colege ale mele mai multe acțiuni care să aducă profesia de moașă în atenția femeilor și autorităților:

  • “O invitație la cafea din partea Asociației Moașelor Independente”, aprilie 2015- o întâlnire cu jurnaliști la care am vorbit despre sănătatea materno-infantilă din România și care ar putea fi rolul moașei în îmbunătățirea acesteia
  • Picnic cu Moașe, mai 2015- o întâlnire relaxată, la Roaba de Cultură, între moașe, femei și câtiva membrii ai presei
  • în septembrie 2014, la Talinn, am susținut o prezentare despre situația moașelor din România, în urma căreia Bucureștiul a fost ales aproape în unanimitate să găzduiască Întâlnirea Anuală a European Midwives Association în 2015
  • în iunie 2015, am organizat, alături de Ambasada Olandei și cu sprijinul Reprezentanței Comisiei Europene la București, o masă rotundă cu tema: “Moașa în România: realități și aspirații”. La întâlnire au participat reprezentanți ai Ministerului Sănătății și ai mai multor ONG-uri care activează în zona sănătății reproductive
  • am organizat alături de colegele mele Adunarea Generală a Asociației Europene a Moașelor din septembrie 2015 la București și evenimentul satelit “Rolul moașei în sănătatea femeii de varsta fertilă”. Acesta din urmă a adus împreună moașe din toată Europa, factori de decizie din România, șase ambasade și a reușit să atragă atenția câtorva decidenți asupra potențialului pe care moașele îl reprezintă pentru îmbunătățirea sănătății materno-infantile
  • am contribuit la proiectul inițiat de Alexandra Dincă și susținut de Asociația Moașelor Independente și Asociația Moașelor din România, Avem nevoie de moașe, prin participări la întâlniri cu mame și cu factori de decizie, și apariții în media

Ce am învățat alături de Asociația Moașelor Independente

  •  Implementarea oricărei profesii, inclusiv cea de moașă, este responsabilitatea statului. Pare un truism, dar oricât de bine intenționate și active ar fi ONG-urile, există elemente ale aparatului de stat care trebuie să își asume situația îngrijirii mamei și copilului și să adopte pachetul de legi și protocoale care să permită ca o absolventă a unei facultăți de moașe să poată funcționa în cadrul sistemului de sănătate conform legislației europene. 
  • O voce unită a moașelor din România ar ajuta mult eforturile organizațiilor- de moașe și nu numai- care încearcă să le ajute cauza
  • Unul dintre elementele care a adus schimbare în alte țări a fost faptul că femeile și mamele au cerut în mod activ prezența moașelor alături de ele.  Sper ca multe dintre femeile și mamele din România să afle cât de mult le-ar putea ajuta o moașă, pe tot parcursul vieții lor fertile, de la prima la ultima menstruație. Vocile lor pot avea un rol important în integrarea acestor profesioniști în sistemul de sănătate, și îi pot așeza acolo unde le e locul, lângă femei și sugari. 

Mai multe despre profesia de moașă în România